Lumina zorilor

Am coborat usor de pe un nor

Si-am alergat sa prind lumina zorilor

N-a stat s-o prind si n-am putut

Sa ma opresc din alergat si nici n-am vrut

Stiam c-acea cortina alba de lumina

Pentru visele mele intrerupte e mereu de vina

Dar ceva magic spre ea ma atragea

Sau era o senzatie si de fapt ma impingea?

Eram derutata, nu stiam ce vreau

Spre mine munti de flori proaspete veneau

Si-atunci am indraznit sa gust roua din ele

Si-am cazut iar pe ganduri in visele mele

Si pana azi eu schiopatde placere

C-as vrea sa ma impiedic de-o calda mangaiere

Dar lumina zorilor cea dulce

Nu sta prea mult si repede se duce

Rostogoleste planeta asta-n fiecare dimineata

Si pe zi ce trece ne schimba la fata

Ea este motivul pentru care alergi nebun pe plaja

Sa vezi rasaritul oglindit in apa ca o vraja

Si-ai vrea atunci sat ii in loc toata suflarea

Cu mainile tale sa cuprinzi soarele, cerul si marea

Dar aminteste-ti omule ca tu esti mic de tot in univers

Si n-ai sa poti crea vreodata lumea asta invers

Bucura-te-n fiecare dimineata de-a zorilor lumina

Si lasa-ti viata fara griji sa vina

Zambeste si alearga, bea roua florilor

Si nu gasi vreodata vina luminii zorilor.

Advertisements
Gallery | This entry was posted in Poezii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s