Draga carte

Te-am indragit sau te-am urat?

Nu mai stiu ce-a fost la inceput

Mi-ai fost draga candva si inca-mi esti

Copilaria mi-ai facut-o plina de povesti

M-ai invatat ce-i aia pasiune

Si m-am intors cu drag mereu la tine

Eu recunosc ca te uram la scoala

Dar atunci eram un copil cu mintea goala

Tu ai avut rabdare si-ai vrut sa imi arati

Cata intelepciune este ascunsa-n carti

M-ai tras de maneca si mereu tu mi-ai spus

Ca rasaritul nu este la apus

Ca ziua nu-i mereu egala cu noaptea

Si nici timpul in loc vreodata sa stea n-ar putea

Ca un kilogram de fulgi e tot atat cat unul de nuci

C-au fost pe-aici candva dinozauri

Si ca ai nostri eroi au fost incoronati cu lauri

Ca e rotund pamantul si ca nu e patrat

Si-apoi incet, incet eu te-am asclutat

Tu mi-ai vorbit clar si pe inteles

Daca nu te citeam, azi nu aveam succes

M-ai lasat sa descopar secretul vietii pure

Ca nu cumva apoi cineva sufletul sa-mi fure

Mi-ai dat curaj in viata ca sa lupt

Si din fructul oprit cu pofta sa ma-nfrupt

Cand te citeam tu mi-ai dat de gandit

Si mi-a placut cand mistere eu am descoperit

Iar azi cu-acest poem te venerez

Si-n continuare-mi doresc sa te descifrez.

Advertisements
Gallery | This entry was posted in Poezii and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s